Sunt voluntar. E prima dată când experimentez această stare. La Centrul Aproape de Tine este primul an în care mă implic în activitatea de voluntariat. Activitatea pe care o desfășor aici, alături de niște oameni entuziaști și bine pregătiți, m-a ajutat să descopăr și să-mi dezvolt diferite aptitudini și calități: empatie, răbdare, bunăvoință și lista ar putea continua. Am început să înțeleg responsabilitatea pe care o are un profesor sau un părinte atunci când îl educă pe copil și, la fel ca aceștia, mă bucur împreună cu copiii de reușitele acestora.
De fiecare dată când stau cu cei mici nu îmi pun problema oboselii sau a programului încărcat, ci încerc doar sa fiu aproape de ei, să îi înțeleg, să îi ajut, așa cum ar face orice soră mai mare. Nu consider că datoria mea principală la centru este aceea de a ajuta copiii la teme ci, mai degrabă să inspir anumite valori, pe care la rândul meu le-am primit și învățat de la alții să le ofer idei noi, să îi ajut să își descopere talentele, să își perfecționeze calitățile și să își depășească defectele. Toate aceste lucruri trebuiesc învățate într-un mediu cât mai plăcut, familiar, deschis la nou, așa cum este la centru. Aici, dragostea se învață. Noi, voluntarii, primim dragoste în egală măsură cu beneficiarii. Ne atașăm unii de alții și formăm încet-încet o familie în care fiecare membru este acceptat, înțeles și ascultat. Așa el se dezvoltă armonios.
Pentru mine, ca voluntar, activitatea pe care o desfășor are un impact favorabil. Sunt parte a acestui grup. Cele mai valoroase beneficii pe care le pot obține din ceea ce fac aici le găsesc în respectul oamenilor cu care lucrez. Uneori încerc să-mi proiectez în minte imagini din viitor. Copiii pe care i-am cunoscut la centru, nesiguri în postura de copil, ajunși apoi maturi care își scriu povestea vieții cu succes. Unii poate vor fi pictori și își vor aminti de ziua în care au ținut pensula prima dată în mână. Alții poate vor deveni scriitori, rememorând ziua în care au reușit să citească un text fără greșeală. Poate profesori sau medici sau ingineri sau oameni simpli, modești și muncitori, care au o familie și o viață liniștită. Toți își vor aminti de centru, de clipele petrecute acolo, de oamenii care i-au ajutat, poate și de mine. Acum realizez că cele mai frumoase lucruri pe care le lăsăm în urmă sunt amintiri frumoase, imposibil de uitat, amintiri care își lasă amprentă solidă în sufletul fiecăruia.
Ana Maria Mirică
Voluntar